Am fost elevul lui Constantin Stere la Facultatea de Drept din Iași, în anii 1908 – 1910. Pe Stere nu-l văzusem niciodată înainte, știam însă multe depre el și chiar despre ai lui. „Viața Românească” al cărei prim număr a apărut la 1 martie 1906, se citea cu pasiune la Internat. Dar mai era ceva, un coleg de clasă se găsea într-o situație cu adevărat privilegiată și vrednică de invidiat. Petrecea duminicile și sărbătorile în familia lui C. Stere. N-am uitat și nici n-am să uit cu câtă înflăcărare descria el și cu ce lacomă curiozitate ascultam noi cele văzute și auzite în casa din stradela Sărăriei, unde se muta în zilele de repaos redacția „Vieții Românești”.
Așadar, nu-l văzusem pe Constantin Stere până să-i devin student. Știam însă cum scrie, aflasem despre activitatea lui ca prefect de Iași în zilele de groază ale Răscoalei din 1907 și cu atât mai mare mi-a fost curiozitatea și nerăbdarea la prima lui lecție din noiembrie 1908. Parcă-l am și acum în fața ochilor. O figură menită să impună respect, amestecat cu oarecare teamă. O barbă neagră, enormă, îi acoperea pieptul, dându-i aspectul unui om posomorât, ochi mari și scânteietori, un păr bogat și de obicei în dezordine, o atitudine de revoltat, veșnic în luptă cu sine și cu alții.
Răzvrătitul și însetatul de dreptate nu lepăda nimic din ființa sa sufletească atunci când se găsea în fața studenților. Și deoarece la curs trata o marerie foarte apropiată de aceea a studiilor și articolelor sale obișnuite – era profesor de Drept administrativ și constituțional – sinceritatea lui îl împiedica să se prezinte altfel decât era și în ipostaza de propovăduitor al principiilor de legalitate și de dreptate. Niciodată patosul de care era capabil acest om nu vibra cu atâta vigoare ca în momentele când descria suferințele seculare ale țărănimii sau batjocorirea celor mai elementare drepturi ale omului.
Această atitudine pur morală ne impresiona mai adânc decât știința lui. Și totuși, ce profesor într-adevăr mare a fost Constantin Stere! O mai bună școală de civism n-am cunoscut în țara noastră. Cât de mult ținea să se fixeze precis și definitv în mintea studenților noțiunile de drept constituțional și administrativ, care trebuie să se găsească la baza unei adevărate educații cetățenești, și se vedea mai ales la examene.
Asculta în același timp câte zece candidați. Interogarea dura de obicei câteva minute. Anumite probleme le punea foarte des și cu intenție. Erau tocmai cele privitoare la fundamentele disciplinei sale, adică noțiunile absolut indispensabile pentru formarea unei mentalități de cetățean conștient. Profesorul Stere a contribuit în cel mai înalt grad la formarea conștiinței mele civice.” – Iorgu Iordan