Născut la Ciripcău,in fostul județ Soroca, astăzi raionul Florești,pe 1 iunie 1865, copilul Constantin și-a petrecut primii ani din viață alături de familie, de frați și surori. Anii de școală, de liceu l-au dus către Chișinău și Cernăuți. Fiind atras de științele umaniste, de ziaristică, de filozofie, cunoscând indeaproape realitățile basarabene, incorporarea Basarabiei in imperiul țarist și rusificarea continuă a poporului, atras de anarchism, de narodnicism, Stere intră in conflict cu autoritățile rusești. Este considerat de autorități nihilist și arestat. Este inchis mai intâi la Odesa, apoi la Moscova pentru ca in final să ajungă in Siberia, ca deportat politic. Acolo trăiește atrocitățile regimului țarist, supraviețuiește și le infrânge.
Izolat de lume intr-un sat, Stere primește pachete cu cărți și alimente de la părinți și prieteni. Isi petrece timpul cu alți deportați, studenți elevi, doctori, avocați, ingineri, citind și uneori plecând la vânătoare. Este periaoda in care tânărul Constantin se implică in organizarea unei Universități Populare, unde se țin prelegeri legate de politică, filosofie si istorie, de artă, și astronomie.
Impreună cu soția sa Maria și fiul lor Roman se hotărăște in 1892 să plece in România. Obținând ajutor din partea părinților și pașaport, Stere ajunge și se stabilește la Iași. Se inscrie la Facultatea de Drept a Universității de la Iași, pentru a-și continua studiile intrerupte câțiva ani buni, incepând tot acum și o bogată activitate publicistică. Colaborează la ziare și reviste ieșene. Se implică in frământările studențimii. In anul 1895 primește cetățenia română, pentru ca numai după un an să ajungă la Ploiești, la bunul său prieten, Constantin Dobrogeanu-Gherea.
Iși susține licența in drept și se inscrie imediat in baroul ieșean, deschizându-și chiar un birou de avocatură. Atras de politică se apropie de liberali. Pe listele Partidului Național Liberal, participă in 1898 la alegerile locale din Iași și este ales Ajutor de Primar. In 1900 intră oficial in rândurile PNL, ajungând deputat in câteva rânduri. In paralel iși contruiește o frumoasă carieră profesorală in rândurile dascălilor Universității din Iași. Astfel, in anul 1901 este profesor-suplinitor, in 1903 este titularizat, iar 10 ani mai târziu in 1913 este ales rector al universității ieșene.
In paralel Stere are și o bogată activitate de publicist, fiind fondatorul și conducătorul revistei “Viața Romanească”, care a apărut pentru prima data la 1 martie 1906. Incă de la debut, revista a fost primită cu multă simpatie devenind cea mai citită publicație in rândul intelectualilor. De altfel, Viata Romaneasca si Basarabia, revistă care apărea la Chișinău au avut un rol determinant in evenimentele din 1918, Unirea Basarabiei cu România.
In timpul primului război mondial Stere are o atitudine politică diferită. Cunoscând bine realitățile din Rusia și situația popoarelor din acest imperiu, regimul opresiv, sărăcia și ignorarea maselor, Stere se declară deschis impotriva intrării României in război alături de Rusia, in calitatea acesteia de membru al Antantei. El va desfășura o amplă campanie de presă, explicând pe larg argumentele sale și partizanatul pe care il dorea pentru România cu Puterile Centrale.
Această poziție il separă tot mai mult de liberali. De aceea se va apropia de conservatori, precum Petre Carp, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman. Atitudinea sa de partizan al Puterilor Centrale crează un conflict deschis cu studențimea ieșeană, fapt care il detrmină să-și dea demisia din funcția de rector al Universității din Iași.
In martie 1918 participă la Iași la intâlnirile cu delegația basarabeană venită să discute condițiile Unirii provinciei dintre Prut și Nistru cu România. Pleacă la Chișinău și are un aport esențial in redactarea Declarației de Unire. In aprilie este ales Președinte al Sfatului Țării.
Anul 1918 este un an bun pentru Stere. In 16 iunie se căsătorește cu Aneta Radovici, iar in octombrie se naște fiul său Ion. Infrângerile suferite de Puterile Centrale pe front, duc la căderea Guvernului Conservator și incep necazurile pentru Constantin Stere. Iși dă demisia din funcția de Președinte al Sfatului Țării, este suspendat din invățământul superior, este arestat, eliberat după aceea și nevoit să ia drumul exilului. Dar Stere nu renunță. Revine in țară in 1920, chemat de prietenii săi basarabeni, pentru a intări Partidul Țărănesc.
Isi reincepe activitatea politică, este ales in repetate rânduri in județe precum Soroca, Orhei, Ismail, Cetatea Albă. Va redacta programul noii formațiuni politice PNȚ. Iulian Maniu, liderul partidului spunea despre Stere: “este un om incomod prin strivitoarea lui superioritate, prin prestigiul, prin trecutul, prin intrasigența convingerilor sale.”
Atacat permanent in Parlament și in presă, Stere nu renunță la viața politică. Devine liderul grupului independent al parlamentarilor basarabeni. Va contribui la construcția unor noi partide, precum Partidul Țărănist Democrat și mai apoi Partidul Radical Țărănist.
Ultimii ani ai vieții ii petrece la Bucov, pe domeniul soției sale. Moșia a aparținut familiei Radovici, mai precis lui Alexandru Radovici. Acesta, s-a casatorit cu Ana Ionescu, singura fiică dintre cei cinci copii ai familiei Ghiță-Ionescu.. Alexandru Radovici, unul dintre cei mai renumiți medici ai vremii, fondator al “Societății pentru combaterea tuberculozei”, și-a pus capăt zilelor intr-o croazieră pe Mediterana. Se pare că bolnav fiind de o boală incurabilă a preferat acest mod de a-și incheia legătura cu viața. In acei ani, moșia de la Bucov cuprindea 1000 de ha de teren agricol, păduri, ape și bălți. În documentele vremii erau consemnate trei mori de apă care funcţionau pe râul Teleajen, ce străbătea moşia, o fabrică de spirt, precum şi o cărămidărie. Aici, intre anii 1930 și 1936 Stere realizează opera sa capitală, romanul “In preajma Revoluției”.
Cele 8 volume cuprind in paginile lor, romanul de familie, romanul de formare a eroului, romanul pribegiei eroului, un vast roman al universului apocaliptic siberian creat de un adevărat vizionar, sensibil la stihiile naturii. In primele cinci volume denumite „Smaranda Teodorovna”, „Vania Rautu”, „Lutul”, „Hotarul” si „Nostalgii”, cărturarul Stere evoca realitatea fără nici o alterare. Considerate de critici drept cele mai izbutite, acestea sunt o frescă a luptei pentru libertate a unui revoluționar basarabean.
Nu acelasi lucru se poate spune despre ultimele trei volume, care redau experiențele traversate de Stere in România. In aceste volume, „Ciubarești”, „In ajun” si „Uraganul” pierde din seninătate iar din fiecare pagină răbufnesc resentimentele. Umorul plin de ințelegere din primele cinci volume este inlocuit de șarja caricaturală. Ar mai fi trebuit să apară și un al nouălea volum, pe care insă Stere nu a mai apucat să il termine.
In 1936 cand implinea 70 de ani, Stere il intâlnește pe renumitul publicist Pamfil Șeicaru, căruia i se destăinuie: „Nu ma simt bine, inima cedează, nu mai am mult de trăit. Atenție la Basarabia. Imperialismul rusesc are proporții pe care nu le-a avut niciodată.” Intr-adevăr, peste puțin timp, la 30 iunie al aceluiași an Constantin Stere este răpus de boala de care suferea.
Fondator al poporanismului, director de reviste, inițiator al mișcării cultural-naționale in Basarabia, om politic și romancier de prim-rang, Stere rămâne in conștiința tuturor ca un patriot adevărat, un luptător pentru dreptate și neam.